I.Never leave your heart alone

„The moral to the story goes
Never leave your heart
In a box
Locked up
With cold cold ice
Never leave your heart
…Never leave your heart… alone”

(Butterfly Boucher-Never leave your heart alone)

Mainile imi tremurau cu repeziciune,scapate de sub controlul simturile.Hartia groasa cu litere ondulate,litere pe care nu le mai vazusem de un sfert de secol inca ma cutremura din rasputeri,inca durea.

In tot acest timp ma zbatusem undeva intre negare si disperare durere ascunsa si sentimente refulate cat mai inauntru,care acum ieseau din mine sub forma unor suvoaie involburate.Si aceeasi intrebare?De ce acum?

Nu puteam nega fata de mine ca mereu asteptasem ca Edward sa se intoarca.Nu neaparat la mine.Dar vroiam sa pot sa il vad,sa ma vada,sa afle cat de rea fusese viata mea si modul de o cruzime teribila prin care fusesem condamnata la o eternitate.Fara Jacob,fara tata,fara prieteni si,mai presus de tot si toate fara el.Fara vampirul pe care continuam sa il iubesc si sa il urasc mai presus de orice.

Dar acum,ca se intorsese,ce puteam sa ii scriu,sa ii spun?Ce ar fi triumfat,frica,furia,durerea,ura,pasiunea pentru el,imposibil de stavilit,nu stiam.Toate astea sentimente insa se zbateau in venele mele seci,imi dadeau dureri in unele puncte,ma cutremurau.

O zi ca toate celelalte din New Orleans.Intotdeauna m-am intrebat ce caut eu in NO.Raspunsul e realtiv,chiar si pentru mine.De cand primisem impotriva vointei mele lucrul dupa care tanjisem asa mult in perioada in care….in fine,fugeam de Forks.Stiam ca un vampir nou nascut este o pacoste.Unul lasat in voia sa este teribila.Daca mai pui si decizia mea de a fi ‘vegetariana’,se intelege usor de ce trebuia sa plec din Forks.

Uneori ma intreb de unde am gasit puterea sa trec peste acele douasprezece luni de cosmar.Nu stiu.Am trait in chinuri groaznicr,dar fara nicio tentatie relativa.Nu stiam ce gust are sangele de om,si daca nu eram tentata nu durea asa tare.Daca nu simteam mirosul,nu imi imginam gustul,era prea ok.Pe principiul,prost sa fii,o intalnisem pe Brenda.

Brenda era printre putinii prieteni pe care ii aveam.Ea ma gasise atunci cand aveam mai mare nevoie.Poate fara ea nu as mai fost nimic.Nu era vegetariana,ci mai degraba o omnivora,traind cu sange de animal si sange uman,din intelegerile pe care le avea cu un ‘dealer de sange’,o persoana,un doctor de regula,ce vira sange unei retele metroplitane de vampiri.Ei plateau pentru asta,dar ‘dealerul’ era constrans sa le faca rost de sange ce nu putea fi folosit in spital,sau ,uneori,mostre de sange clonat.

Daca doctorul refuza ceva sau sufla o vorba il exterminau.Brenda imi spusese toate asta din experienta personala.Era un vampir metropolit,un copil al L.A.-ului.Ea ma invatase trucuri pe care nu le-as fi banuit niciodata in caz contrar.De exemplu,folosind o crema de protectie solara cu factor de protectie UV extrem de ridicat,fond de ten cu putera enorma de acoperire si pudra mata,soarele nu te afecta,adica nu straluceai,decat , daca te expuneai mult sau soarele era prea puternic,pielea capata o stralucire slaba,de care si oamenii erau capabili folosind fond de ten ce da pielii stralucire sau lotiune de corp cu acelasi efect.

Dealerii devenisera o necesitate.Atatea crime ar fi crescut riscul de a fi descoperiti si nu,nu puteau risca,sau unii nu o faceau.’Chestiune’ cu acesti dealeri fusese pana la urma acceptata si de Volturi dupa aprigi negocieri,in mare tot gratie Brendei.Pentru ca Brenda controla minti.

Nu in sensul rau,neaparat.In general,functionau doar la oameni.Si daca o idee era pozitiva,era mai usor de transmis.La vampirii functiona rar si greu,mai ales daca era vorba de unii batrani.De aceea,la Volturi,fusese un efort titanic , dar pan la urma,dupa ample negocieri,in urma carora Volturi primeau anual o suma enorma de bani si,lunar,i se livrau cantitati mari de sange ‘masluit’,au acceptat.

Ea nu vanase niciodata un om.Ii era teama de ceea ce ar fi putut simti.Pentru ca Brenda era incredibil de umana desi avea 320 de ani.Era o fiica a revolutiei,nascuta pe la 1770,la inceputul Americii,cand vampirii cucerisera Lumea Noua si se inmultisera destul de mult.Atunci,insa,bea sange de la umane,sau ii era servit de cei ce o adorau,in ‘pahare inalte’,asa cum chiar ea spunea.Pentru ca Brenda era nu doar frumoasa,era superba.Avea un par rosu,lung si drept,ce ii imbraca jumatat din spate.Era alba,si asa fusese mereu,iar ochii ei mari,albastri,o faceau sa para speriata,desi nu era.Era o fiinta puternica,asa cum eu nu putusem sa fiu vreodata.

Nu avusesem puterea sa trec peste despartirea aceea,desi 25 de ani se scursesera din acea clipa.

Scrisoarea incepea cu ‘Draga mea Bella,’.Drag lui…Oare ii fusesem draga vreodata?As fi vrut sa plang,dar nu puteam,caci acum ochii mei seci pastrau durerea impietrindu-ma.Am inceput sa citesc din nou scrisoarea,pentru a ma gandi ce puteam sa ii raspund unicii mele iubiri adevarate,iubirea mea ce imi fransese inima.