II.The truth behind your eyes


Sooner or later you’re gonna be
The last thing on my mind
Little by little I’m finding out
The truth behind your eyes

(The Alan Parsons Projects-Sooner or later)

Inca o data mi-am adunat puterile si am inceput sa citesc.

“O stea nu poate straluci mereu la fel dar ea nu isi pierde stralucirea niciodata.Si daca ti-as putea reda toata stralucirea pierduta cu umanitatea,m-as vinde pe de-a intregul.As da eternitatea pentru a reda ochilor tai lucirea cafenie.Dar nu pot.Si neputinta ma innebuneste.”

Nu ma puteam intreba decat de ce scrisese scrisoarea.Mila,compatimire,gentiletea sa specifica?Dupa 25 de ani?Daca nu ar fi fost asa dureros,as fi ras de ridicolul situatiei.Oare de ce nu ceruse ajutorul lui Carlisle,sau al lui Alice sa scrie scrisoarea?Ar fi fost mai usor,cel putin pentru mine.

“Au trecut 25 de ani , in care fiecare secunda a ta de suferinta s-a datorat mie.Si o stiu,dupa cum stiu ca nici toate regretele din lume nu iti pot reda tot ceea ce ai pierdut.Pentru ca stiu tot.Pentru ca sunt un vampir slab,ce nu si-a putut tine promisiunea facuta,pentru ca nu s-a putut tine departe,pentru ca s-a condamnat singur sa vada consecintele decizei sale de a pleca.”

Aproape ca imi parea rau pentru felul in care se umilea pentru ca parerile de rau,sentimentele de vinovatie il copleseau. Vrand sa afle ce fac,isi facuse singur rau,vazand ca nu imi e bine.Poate ca nu era chiar fara inima…

“Iarta-ma.Nu stiu ce pot spune mai simplu si mai sincer fara sa iti starnesc dispretul.Desi stiu ca il merit.25 de ani,si tu nu stii nimic despre mine.Pentru ca nu am avut curajul sa ma arat cand am avut oportunitatea,iar cand am capatat curajul,nu a mai aparut oportunitatea.”

Scuze acceptate.Daca ii spun ca da,ii accept scuzele,va fi oare de acord sa nu apara din nou in viata mea,sa nu…invie mortii?

“Am dreptul sa iti cer ceva?Nu.Nu,nu am niciun drept asupra ta si in legatura cu tine.Dar te rog,te rog,Bella,ofera-mi doar prezenta ta.Nu fugi inca o data,caci toata aceasta fuga ma daznadajduieste,ma omoara in fiecare secunda.Este atat de greu sa nu te gasesc,si atat de ingrozitor sa  nu ajung la timp,sa primesc acelasi raspuns etern:’Domnisoara Swan tocmai a plecat…”.”

Frumos,romantic,tipic Edward,dar el se gandea cat de tare sfasie aceste cuvinte?Si,pentru cultura sa,eu inca ma consider doamna.

“De la LA la New Orleans-de la cald la rece,cum pot ghici ceva,Bella?Trebuie sa iti vorbesc,chiar daca ar fi ultimul lucru din eternitatea mea seaca si rece.Ia-o ca o marturie ce ar fi trebuit sa  fie facuta in ultimii 25 de ani,una pe care hartia ar absorbi-o in intunericul ei inainte ca macar sa primesc furia,durerea,razbunarea ta.Le vreau,caci le merit.Lasa raspunsul tot in cutia ta postala.

Niciodata nu am

Edward”

Ma gandeam ce sa scriu in asa fel incat sa nu ma ranesc eu pe mine,sa nu ii intind din nou sufletul pe o tava aurita,ca apoi sa il primesc retur impachetat frumos.Sa ii spun ca inca il iubesc,ca tot ce imi doresc este sa fiu lasata in pasivitatea mea ce ma durea dar nu rascolea rani ce adesea le simteam a fi pe cale de a se inchide.

O data ce m-as fi lasat in voia farmecelor sale nu as mai fi scapat.Stiam ca ma putea bulversa din nou,ca exista si posibilitatea de a avea o iubita,o sotie,o persoana mai frumoasa,mai tanara,mai putin mahnita decat mine,caci privind in oglinda din fata mea vedeam o Bella batrana,numarand nu mai putin de 23 de ani umani si inca pe atatia de vampir,cu ochii etern obositi,cu buzele mereu stranse intr-o expresie rupta de realitatea in care continua sa existe,desi aceasta Bella era mult peste cea umana.

Ochii ei,topaz-rosiatici,mari,pareau blanzi si curiosi,nasul ei acvilin,subtire ii dadea o expresie de inteligenta si hotarare iar gura cu aspectul ei trist,cu buzele ei de un rosu sangeriu,era accesoriul perfect pe o fata ale carei trasaturi contradictori se armonizau perfect,facond-o sa para o frumsete clasica,a anilor 40,o frumusete pe care nimeni,nici macar ea nu ar fi banuit-o vreodata,caci nu existau indicii in acest sens.Mereu ma gandeam ca Edward ma va gasi macar placuta.Totusi,frica din ochii mei putea parea dizgratioasa.Frica nu m-a mai parasit niciodata din momentul in care am devenit eterna.Am trecut prin prea multe in prea putin timp fizic,caci la nivel psihic a fost o vesncie.

Amintiri neplacute,provocate insa,de aceasta data de fiinte pe care le cunosteam prea putin si tortura era mai putin semnificativa.

Am decis sa raspund scrisorii pe partea opusa.Acest gest mic ma trada,imi dovedea mie ca inca pastram intimitatea relatiei cu Edward,folosind o punte de legatura intre sufletul sau si sufletul meu,ramasite ale perioadei de glorie a vietii mele,ale acelor clipe unice ce revertrebrau acum chinuitor,distrugandu-le perfectiunea.

„Edward,
Nu stiu cum sa gasesc puterea de a face scrisoarea asta sa para simpla si detasata,dar aproape de sentimentele ce ma apasa mult prea tare si ma dor mult prea mult acum,si nu stiu cum pot sa le redau fidel dar fara acele chinuri specifice amintirii tale.
Poate ca ranile trecutului trebuiau sa se fi inchis.Poate nu ar mai trebui sa imi pese,sa trec peste.Daca ar fi fost ceva bun dupa plecarea ta,sau mai bine zis ceva bun care sa persiste in timp,acum as fi scris o scrisoare unui fost prieten.Acum nu stiu ce sa ii scriu unui fost iubit.

Pot stii eu ce simti tu pentru mine,sau ce simt eu?Daca doare ceea ce a fost,sau ce va urma,daca imi va fi greu sau imposibil sa te revad.Intotdeauna am stiut ca inima mea este a ta.Acolo,in padure,ai inapoiat doar o parte,si imi e teama ca ai aruncat ce ramasese la tine,si orice as face nu  o pot primi inapoi,iar cautarea ei este mult prea obositoare chiar daca am o eternitate in fata.

Ce vrei sa stii de la mine si nu pot scrie,ce vrei sa vezi la mine ca sa fii impacat?Stiu ca nu avea sens sa ma iubesti,dar cred ca as fi preferat sa nu te mai fi vazut atunci,ultima data,sa iti retin mai degraba o expresie rece decat una sfidatoare.Eram mica si neinsemnata,dar nu inseamna ca sufletul meu de fiinta neputincioasa nu a simtit suferinta.

Ai spus ca totul se uita,ca sunt umana.Ba nu.Nu am uitat nimic si mi-e teama de revedere.Aproape ca as vrea sa tai tot ce am scris si sa iti zic:Edward,nu vreau sa te vad,mi-e prea teama.

Dar vreau sa infrunt teama,sa nu mai fug de ea.Poate ca as fi aflat mai devreme de plecarea ta daca te-as fi intrebat,poate ca nu mai vreau sa ma tem de suferinta,sau poate vreau sa te mai vad,Edward.Vino tu la mine,nu vreau sa vada altii ce simt,nu vreau sa ma tem de propriile reactii,nu vreau sa imi parasesc sanctuarul in momente de maxima vulnerabilitate.Acuza-ma ca nu sunt dreapta,ca nu iti dau neutralitate.Nu imi pasa.Nu e usor nici daca te astept aici.Vino seara,seara e mai multa liniste…vino maine,nu vreau sa prelungesc nelinistea.Vino.

Isabella Black”

Telefonul mi-a intrerupt melancolia.O data,de doua ori,de trei ori,apoi robotul.

“Bella,sunt Brenda.Scumpo,in cazul in care esti mult prea trista sa raspunzi sau esti plecata,sosesc in NO in cam o ora.Sper sa nu fiu inoportuna,dar si in caz contrar,e timpul pentru ceva suport moral,nu?Vin eu,caci se pare ce in NO e soare si stiu ca urasti machiajul.Te pup eu dulce cand vin.”

Nu stiam ce sa ii zic Brendei.Avea sa afle,avea sa imi dea sfaturi?Oricum i-as fi spus.Am nevoie de sfatul ei.Poate va stii sa ma elibereze de povara zilei urmatoare.Sau poate nu.

Departe raiul de pacatosi.Inima mea continua sa il planga cu lacrimi de sange pe demonul meu ce ma parasise fara urma de mila,pentru ca incetase sa ma placa si nu vroia sa prelungeasca agonia.

Asta nu inseamna ca nu sufeream.Ba din contra.Si orele curgeau molcom spre ziua pentru mine intarziase 25 de ani.

12 comentarii (+add yours?)

  1. Roxy
    Dec 01, 2009 @ 15:42:09

    Deci eu am ramas socata😦
    Imi place cum potrivesti cuvintele. Ador figurile tale de stil. AI talent
    SI pur si simplu vreau sa vad ce urmeaza :X
    Bravo :*

    Răspunde

    • andragel
      Dec 01, 2009 @ 16:16:58

      Ce pot sa spun mai mult decat ‘O Doamne,multumesc din suflet’ si sper sa revii cand voi publica si cap trei.De asemenea,poti subscrie din sidebar. xoxo

      Răspunde

  2. Maddy
    Dec 01, 2009 @ 16:59:49

    omg ! frumos fic.
    tot ce n`am inteles din acest capitol este de ce s`a semnat bella : „isabella black” .

    Răspunde

  3. GossipGirl
    Dec 01, 2009 @ 18:49:20

    omg! ador ficul! vreau mai mult…dar totusi am nelamurire de ce s-a semnat Isabella Black? are vreo legatura cu relatie ei cu jacob ?
    spor la scris si sper sa nu ne lasi prea mult in suspans😀

    xoxo
    GossipGirl

    Răspunde

  4. Maddy
    Dec 02, 2009 @ 17:17:27

    drăguuuţ .. ne ţii şi în suspans cu chestia cu Isabella Black..🙂

    Răspunde

  5. BibbyEllen
    Dec 04, 2009 @ 16:57:08

    :((…CE TRIST…CE CUVINTE FRUMOASE SI COMPLEXE FOLOSESTI…OH MA’M INMUIAT….:x
    XOXO…asa cum scri tu deobicei:* :))

    Răspunde

  6. Dia
    Dec 19, 2009 @ 01:10:37

    o doamne cat de trist si tot odata frumos,expresiv si plin de dragoste.
    o sa citesc in continuare.:-*
    pupici:-*

    Răspunde

  7. Adelyne9
    Dec 19, 2009 @ 22:49:46

    imi place cursivitatea si coerenta cu care scrii:X
    si fan ficul e genial

    Răspunde

  8. oana
    Mai 12, 2010 @ 16:54:23

    nu am cuv😐
    dar stai :))
    e mununat :O
    >:D<
    dar dc s.a semnat bella,ca "isabella black"?

    Răspunde

  9. Andreea
    Sep 17, 2010 @ 17:05:04

    este super tare!imi place felul tau de a vedea lucrurile si cum pui asta in cuvinte!felicitarile mele

    Răspunde

  10. Biii'
    Noi 20, 2010 @ 14:53:34

    Scrisorile sunt foarte triste !
    Dar de ce a semnat Bella ” Isabella Black ” ?
    S.a casatorit cu Jack ?
    >:D<

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: