VI.The magic is lost



Imi simteam corpul frematand straniu.Ca si cum as fi vrut sa ma ridic si sa fug,ca si cum as fi vrut sa urlu,sa ma revolt in fata cruzimii vietii.Imi pot suporta propria durere.Cel putin incerc sa o fac.Dar nu pot accepta suferinta altora.Pur si simplu nu pot.

Nu puteam sa realizez ca Brenda iubise,ca fusese si ea dezamagita,ca soarta ei nu era cu nimic mai roza decat a mea.Si eu simteam la fel.Poate acum vedeam cum se simtea ea,de ce nu suporta sa ma vada suferind,de ce il ura pe Edward inainte de a-l cunoaste.

Furie.Asa se numea acel sentiment.Furie impotriva razboiului sangeros ce ii furase familia,in fata cruzimii umane ce ii rapise puritatea,in fata sortii ironice care ii rapise ultimul sprijin,in fata hazardului de a se indragosti,ca intotdeauna,in viata,de cine nu trebuia.

Brenda s-a oprit brusc,taindu-mi firul gandurilor.

-Doamne,cat de tarziu s-a facut,a murmurat ea.

Ancorata in universul ei,unde senzualul si macabrul se impleteau in spirale periculoase,incetasem a mai simti scurgerea timpului.Dar Brenda era inca prezenta aici,iar privirea i se fixase pe mana mea,unde o raza fina de soare se odihnea,provocand o splendida explozie de sclipiri de diamant.

Am privit cerul.Zorii rosietici anuntau inceperea unei noi zile.Dar nu orice zi.Ziua.Acea zi,de sfert de veac.Daca as mai fi avut o inima,cu siguranta ar fi batut cu putere.Inimii mele,insa,i se smulsese suflul,bataile vitale disparusera,iar nelinistea ce imi pulsa in vine mi-a provocat un simplu tremur absent.

Tremurul insa o trezise pe Brenda la realitate.
-Cat de tarziu s-a facut.Am vorbit toata noaptea,nu?
Eu m-am rezumat la a incuviinta din cap.Erau prea multe sentimente ciocnindu-se inlauntrul meu pentru a putea spune ceva.
-Eh,asta inseamna ca e timpul pentru o pauza.Pot sa vad scrisoarea?
Tonul ei isi recastigase vigoarea,ochii redescoperisera mina sperantei.Trecutul i se stersese de pe fata,si,ca intotdeauna,fata Brendei radia pace si incredere.

In aceste conditii parea greu de crezut ca acestei vampiroaice i se intamplase ceva vreodata.Dar stiam ca nu mintise.Asta pentru ca mintea foarte prost,ca o compensare a faptului ca manipula minti.

Totul insa parea un vis,un film de epoca bine realizat.Astfel de drame nu pot fi reale,nu sunt reale.

M-am ridicat cu miscari mecanice si i-am incredintat scrisoarea,pentru ca,in timp ce ea citea,eu sa am sansa de a ramane singura cu gandurile mele.

Nu incheiase povestea,ci o curmase brusc,intr-un moment in care tanjeam dupa un deznodamant.In fond,nu fusese ucisa atunci.Dar ceea ce se intamplase putea ramane un mister mult si bine.Pentru ca Brenda nu vorbea despre persoana ei mai deloc.Iar o pauza,in limbajul sau,putea fi echivalentul unui final prematur.

Nu si acum.Urma sa gasesc ocazia in care sa ii cer sa ascult si restul istoriei ei rupta de real.Acum insa ma puteam focusa pe problemele mele,sau cum se puteau numi.

Ma lasam din nou prinsa in vartejul amintirilor.Ingerul meu frumos…Mi-l imaginam acum la o cafenea din NO,stand in fata unui cappucinno fierbinte ce nu avea sa il bea vreodata,asteptand un raspuns de la mielul bleg si,din pacate,inca iremediabil indragostit de leu.

Incep sa uit felul in care arata leul.De fapt,il vad ca prin ceata.Si ma urasc pentru ca uit.Brenda spune ca e normal , din vreme ce in noua mea viata-daca se poate numi asa aceasta moarte eterna- il mai vazusem o singura data,si din toate amintirile,tocmai pe asta o doream cel mai putin.

Cel mai bine imi aminteam totusi ca Edward miroasea a iubire.De aceea oriunde este iubire,este si Edward,iar chipul sau de neuitat imi apare in fata,acelasi chip ce,in urma cu 25 de ani,imi smulsese din radacini sperantele,facandu-ma sa inteleg ca nu eram buna pentru el.
-Bella,ai putea lua in considerare unele schimbari?
Dulce reverie,adio!
-Brenda…ce…ce schimbari?
-Scrisoarea ta e prea…suflet pus pe tava.Am o idee despre cum ar putea suna mai…relaxata.

O priveam cu atentie sperand ca ea are solutia potrivita pentru a face din scrisoare doar o posibila deschidere de drumuri,si nu marturisirea dureroasa a unei fiinte a carei suferinte devenise o povara pentru toti cunoscutii

Edward Cullen

Este destul de greu sa imi dau seama cum pot sa iti spun:prieten,fost iubit…25 de ani este o vesnicie chiar si ca vampir.Imi ceri sa ne vedem,si nu vreau sa refuz.

Nu vreau sa crezi ca nu vreau sa te vad.Dar plecarea ta a durut foarte tare,iar o reintalnire ar putea redeschide unele rani ce le vreau lasate in trecut.Caci oricat as vrea sa pastrez doar amintiri placute,sunt inchistata in acest trup preternatural cu toate amintirile din umanitate.

De ce crezi ca as putea refuza sa iti vorbesc?Mi-e teama dar nu ma tem de teama.In fond,acea perioada de demult a fost perfecta si accept sa o rememorez desi pare dificil.
Spui
‘Iarta-ma’,ca si cum ar fi simplu,dar nu este,nu este deloc.Am sa fiu totusi corecta fata de mine si iti voi acorda acea oportunitate ravnita.Vrei furie,durere,razbunare?Nu stiu daca le pot oferi.

Nu stiu ce pot oferi.Pentru ca trebuie sa te vad pentru a sti ce simt.Vino chiar diseara,la aceasta adresa.Vreau avanatajul teritorial.

Isabella Black

Vocea Brendei parea o condamnare la moarte si nu o confesiune.Era drastica,defensiva…
-Brenda,nu e putin cam…
-Prea mult?O,nu.Nu gandi asa,Bells.Gandeste-te ca scrisoarea ta releva faptul ca il iubesti.
-Il iubesc,am suspinat eu gatuita.
-Dar l-ai putea ierta,ca si cum nimic nu s-a intamplat nciodata,sa fiti din nou Edward si Bella,leul si mielul,daca el ar vrea-o?Ai face-o?
Intrebarea Brendei m-a ars asemeni unui fier inrosit.A patruns in carnea mea,in oasele mele,in sufletul meu ca o otrava,pustiind totul in cale.
Nu puteam spune da.Aceasta revelatie era mai greu de acceptat decat insasi ideea de a il iubi.Ca in toate acele romane de duzina,il iubeam,dar nu l puteam ierta.
Dar ranile se vindeca,timpul trece.Scrisoarea Brendei,mai potrivita decat a mea,era primul pas facut spre o impacare.Dar simteam,stiam ca multe cuvinte vor fi aruncate inainte ca macar sa pot gandi la acei Edward si Bella,puri si inocenti,ce ii cunoscusem candva si pe care ii iubeam acum cu toata fiinta mea.

8 comentarii (+add yours?)

  1. bellawerewolf
    Dec 09, 2009 @ 15:30:41

    Imi place mult…de abia astept urmatorul capitol:d te poop si continua tot asa…
    P.S.: Daca ai timp lasa un comment pe http://newmoonalina.blogspot.com/ mersi

    Răspunde

  2. Roxy
    Dec 09, 2009 @ 18:54:33

    Suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuper tare! :X
    ce frumos alegi cuvintele :)) cred ca profesoara/profesorul tau de romana este suepr multumit de tine :)))
    bravo :X
    cand vine nexxxt chpaetr?;;)

    Răspunde

  3. Angi
    Dec 09, 2009 @ 20:32:20

    Super.

    Răspunde

  4. supremacyfic
    Dec 17, 2009 @ 12:10:47

    de ce Bella se semneaza Isabella „Black”?

    Răspunde

  5. Dia
    Dec 19, 2009 @ 12:21:20

    imi place foarte mult:x
    da chiar de ce se semneaza „Black”?:D
    pupici:-*

    Răspunde

  6. Caty
    Feb 08, 2010 @ 21:28:37

    super////si pun si eu aceeasi intrebare..de ce se semneaza ” black”..vrea sa isi aduc amiinte de jake…sau ce…pupici,,,>:D<

    Răspunde

  7. Biii'
    Noi 20, 2010 @ 16:12:11

    Imi place scrisoarea Brendei :d .
    E mai dura. Asa ar trebui sa fie Bella pentru inceput dupa tot ce ia facut Edward.
    Dar de ce semneaza Black? A fost casatorita cu Jack ?
    >:D<

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: