VII.So close you can almost taste it

-Bella,Bella.

Stiam ca ma striga cineva.Brenda,poate.Dar nu ma interesa.Cuvintele lor curgeau pe langa mine,fire de praf in vant,fara esenta sau importanta.

Nu puteam gandi la ceea ce doream sa fac,la scrisoarea pe care trebuia sa o aleg.Ma gandeam la El si la Eu.Ce reactie urma sa aiba el cand avea sa ma vada?Va simti din nou mila sau eram suficient de frumoasa pentru a ma placea acum?Ce voi putea citi in privirea sa?Flacara iubirii sau esenta milei?

„Bella!”

Urma sa imi revad ceea ce candva ar fi putut sa fie vechea mea familie?Pe Carlisle si Esme,care intotdeauna fusesera parintii mei,iubindu-ma,protejandu-ma mai presus de orice,pe Alice care chiar si in zilele ei proaste valora cat trei prietene obisnuite,Emmett,cu bunavointa sa contagioasa si zambetul sau altruist care in cateva secunde iti reda energia,frumoasa Rosalie,cu parul auriu,si care isi ura propria natura…

Jasper…cel ce declansase aceasta nebunie,datorita simplei mele stangacii.La inceput il urasem pe Jasper.Apoi mi-am dat seama ca nu ar trebui sa o fac.Nu el distrusese iubirea dintre leu si miel,el fusese doar pretextul pentru ca leul sa spintece inima mielului,si sa l abandoneze singur si fara speranta.

„Bella,te rog!Pentru numele lui Dumnezeu!”

Si din nou Edward.Insusi numele starnea valuri de amintiri de o diversitate dureroasa,ce ma ardeau pe interior.Il iubisem cu adevarat pe Edward.Mai mult decat propria familie,decat pe sotul meu,decat pe intreaga lume la un loc.El era singurul care conta,si singurul motiv pentru care rezistasem vie fusesera conventiile sociale.Ce stie lumea despre tratarea unei inimi spulberate de durere,ale carei batai…

Am fost smulsa din gandurile mele,de un clic ce aproape m-a daramat.O palma.Cineva ma palmuise.

M-am uitat urat la Brenda,neintelegand de ce o facuse.

-In sfarsit.a pufnit ea.Bella,o sa treaca si toamna viitoare daca nu incetezi a te gandi ce a fost si ce ar putea fi.Gandeste le ce va fi!

-Ce va fi?Ar putea fi o simpla neintelegere.Poate vrea sa nu fie mustrat de constiinta sa,atat de curata de obicei.Poate nu ii pasa de mine.

-Sau poate ii,laso! a susurat Brenda.Ma duc sa duc scrisoarea.

-Nu!am icnit eu si aproape am smuls-o din mainile sale.

Ea nu putea sa o duca.Ar fi fost un soi crunt de tradare,sa nu o pun eu,cu mana mea in cutia aia ce incerca sa disipe ceea ce fusesera 25 de ani de distrugere.Trebuia ca eu sa arunc zarurile.Trebuia ca eu sa imi trimit inima mea comprimata in cateva randuri.Trebuia.

-Bine,Bella,a soptit Brenda,neintelegand reactia mea.Du-o.Du-o tu.

Cum pute cineva sa inteleaga?Cum?Fiecare iubeste in alt fel,fiecare inima se ditruge distinct,fiecare flacara se stinge in felul ei,fiecare…

Brusc,am inghetat.Imi simteam picioarele extrem de grele.Valuri de groaza imi cutremurau corpul,si ma chinuiam sa inghit cateva suspine.Era elEra acolo,in fata usii de la intrare,privind absent norii negrii ce se stransesera deasupra New Orleanului.

Fiecare celula din mine tanjea dupa el,picioarele mele doreau sa fuga la el,bratele mele ma dureau datorita dorintei de a-l imbratisa,buzele ma ardeau datorita sarutului atat de dorit.

-Edward,am murmurat eu.Valuri de suspine se luptau pentru a razbate.

Un singur lucru se putea face.Am lasat scrisoarea pe trepte si m-am ascuns in spatele usii.Am tras aer in piept cu putere si m-am pregatit de durerea impenetrabila.Stiam ca aveam sa simt cum ma rup in mii de piese mici,cum dispar,cum ma descompun si numai o minune tine trupul legat,asemeni unei adieri de vant.

Ma consola ideea ca nu avea sa doara chiar la fel de tare ca atunci cand eram nevoita sa o face in cateva secunda.

Ca de obicei,ma amageam singura.Am inceput din varful mainilor si o data ce procesul a inceput,focul durerii a navalit cu o intensitate cutremuratoare.Fata imi era contractate de durere,dar nu renuntam.Pur si simplu nu renuntam.Ma ardea exact ca in acele zile,dar acelea erau zile,acum un minut era de ajuns.

Am continuat sa ma concentrez pe dezintegrare.Durerea se intindea tot mai sus,dar cand a ajuns la inima moarta,cu greu mi-am stapanit un icnit.Minteamea fugea instinctiv la Edward,singura alinare a unei asa dureri.Mi-am sprijnit mana de geamul usii si l-am privit in timp ce lasam flacara sa arda tot,sa mistuie ce putea fi mistuit si…gata.

Mi-am lepadat hainele,mai mult datorita lenei e a le integra in procesul de transformare si m-am apropiat de Edward.

Cand i-am vazut ochii,am fost colpesita de nevoia de a plange.Edward cu siguranta nu era bine.Ochii sai atat de frumosi,de calzi erau acum impietriti,inghetati,si indurerati.

Fata sa atat de umana parea cuprinsa de o suferinta veche,iar buzele sale murmurau un cuvant aparent neinteligibil pentru mine in aceasta forma.

Am fost socata sa realizez ca murmura continuu :’O,Bella.’

Ma iubea?Era acesta raspunsul?Stand in fata sa,stiam ca probabil ca el nu imi simtea mirosul,dar eu ma imbatasem,ma exastiasem de esenta dragostei.Nu puteam sa cred ca era acolo.Mana mea i-a atins obrazul,convinsa ca nu putea sa ma simta.

Complet gresit.Edward m-a apucat de mana,si m-am strecurat cu greu printre degetele sale.

-Bella,tu esti?a soptit el,si in ochii sai a aparut o licarire de speranta.

-Edward..am murmurat eu.

-Diseara,diseara…pana diseara,a soptit el.

Trebuia sa plec.Nu ma puteam concentra sa fiu dezintegrata si nu ma puteam revela asa,acum.M-am multumit doar sa iau scrisoarea,sa i-o pun la picioare intr-un moment de neatentie.Doream sa plec,dar nu am putut.Chiar si acum si asa,si tot nu puteam sa rezist inimii mele nebune.Ea nu cunoaste disciplina,teama,nu asculta de reguli si nu se indura a renunta la dragoste.Am ales un compromis:l-am sarutat pe Edward la baza gatului.A fost un sarut lung,dar simplu.O simpla atingere cu buzele.

Apoi am plecat cu inima cat un purice,lasandu-l pe Edward uimit.Nu stiu cum imi trecuse prin cap ca as fi putut rezista vreodata.Nu as fi putut.Nu voi putea nici in aceasta seara.Intotdeauna il voi vrea pe Edward inapoi.Intrebarea ce se pune:va vrea el acest miel,i se va parea destul de bun,de frumos,de iubitor incat sa fie indragit?Si daca da,ii va frange inca o data inima?Sau in sfarsit printul si printesa isi vor gasi finalul fericit,si Edward si Bella vor trai fericiti pana la finalul eternitatii?