XXIX.We should never be afraid to die


„They will not force us
They will stop degrading us
They will not control us
We will be victorious”

Am auzit clicul facut de clapeta laptopului inchizandu-se,dar am continuat sa privesc in aceeasi directie.Era straniu cat de putine stiam despre o lume in care traisem un secol.

In incercarea de a sta departe,de fapt,ma izolasem. In minte,derulam inca o data povestea tanarului egiptean.

„Daca as fi intrebat de unde vin vampirii,nu as putea raspunde.Realitatea se pierde in timpul ireversibil si distrugator,si devine mit.Insa,la 8000 de ani,sunt unul dintre ultimii vampiri ce stiu ca,de fapt,vampirii s-au raspandit pe intreg pamantul din Anticul Egipt.Acolo m-am nascut.Acolo am murit.Acolo am devenit ceea ce sunt.

Tin sa precizez ca,pe atunci,vampirii nu se numeau asa.Vampirul este un termen ridicol de nou,de numai 300 de ani.Ceea ce noi numim astazi vampiri,Egiptul numea avatari,reincarnari ale eurilor umane.

Spre deosebire de prezent,cand vampirii traiesc in „dedesubtul” societatii,in Vechiul Egipt erau venerati si cinstiti.

Pe langa zei,avatarii erau urmatorii ca putere si importanta.Faraonii se supuneau lor orbeste,sau avatarii isi foloseau puterile pentru a le forta o decizie favorabila.

Dar poporul nu ii puteau cunoaste,desi mai tarziu am aflat ca uneori,noaptea,ii vedeam la templu,dar nu le recunosteam identitatea.

In mod oficial,Avatarii isi paraseau locurile de rugaciune doar pentru a veni la faraon,niciodata din curtoazie,intotdeauna pentru a ii cere ceva,niciodata in detrimentul Egiptului,intodeauna reusind ce doreau.

Eu nu ii vazusem vreodata,dar povestile spuneau ca erau intotdeauna cinci.Purtau cape lungi,de culoarea nisipului din desert,iar fetele le straluceau ca soarele.

In noaptea in care am murit,venisem in templu pentru ca eram mult prea furios,prea indurerat pentru a ma intoarce acasa.
Eram un simplu slujitor la acea vreme,intotdeauna bolnavicios,temator si ignorant,ce izbucneam in plans in fata oricarei incercari.

Numai pentru ca parintii mei erau iubiti de stapan,mi se permisese sa traiesc,sa incerc sa ma intretin.Munceam din greu,dar niciodata indeajuns.In zadar incercam,stapanii sfarseau prin a ma lovi,acuzandu-ma de lene,amenintandu-ma cu moartea.

Nu le purtam pica,si ma invatasem sa fiu batut.Dar intamplarea din acea zi ma facuse sa ajung la capatul puterii,tocmai prin stupiditatea situatiei.
Stapanului i se furasera cinci galbeni.Cinci,in conditiile in care stapanul avea zeci de mii,si largile plantatii,din cea mai fertila parte a Nilului,nu faceau decat sa ii amplifice averea.

Nu se gasise vinovatul,iar fiecare angajat a fost pedepsit cu cincisprezece lovituri de bici. Nu gustasem niciodata din astfel de lovituri,dar durerea era sfasietoare.Cu mine nici nu s-a ajuns la cincisprezece.La unsprezece s-au oprit,fiindca se temeau sa nu ma ucida.

Dar eram deja mai mult mort decat viu,atunci cand m-am tarat spre templu.Iubeam zeii,caci asa fusesem invatat,si ei intotdeauna ma salvasera de la boli cumplite,ce ucisesera tineri mult mai puternici decat mine.

Fiindca familia mea nu ma sprijinea,am ajuns in templu,decis sa dorm acolo,pentru a le permite sa imi lumineze mintea,sa imi alunge ura din suflet.

Dar tristetea ma covarsise.Intregul meu trup ma durea cumplit,si ranile imi sangerau.Viata mea era un dezastru.Ajunsesem la 28 de ani si,desi paream macar cu vreo cinci ani mai tanar,nu realizase nimic.

Slabit de boli,nu reuseam niciodata sa muncesc indeajuns incat sa primesc la finalul lunii destui bani.Nu cunoscusem cu adevarat o inima feminina,desi cateva servitoare,atrase de frumusetea mea,se lasasera „inghesuite” prin colturile casei.

Sigur,eram frumos.O spun fara falsa modestie.Ochii mei negri frapau,si slabiciunea mea fizica imi ofera un aer de senzualitate mistica.

Dar si cea mai tampa servitoare lua de sot un egiptean obisnuit,puternic indeajuns pentru a intretine o casa.Eu nici pe mine nu ma intretineam inca.
Si acum,ma simteam neindreptatit atat de tare,incat as fi putut urla in templu,daca ar fi fost permis.

Indiferent cat de nenorocit traiam,preferam saracia in fata necinstei. Respectam valorile pe care altii le uitasera. Nu as fi furat nimic,niciodata.
Si acum stateam,intins pe piatra rece,si priveam la maretia casei divine,si asteptam un semn,ceva ce sa ma faca sa ma ridic inca o data.

Stiusem inca de mic ca urma sa mor tanar.Eram mult prea slab pentru a infrunta lumea.Dar nu eram pregatit sa mor in acea noapte.

Atipisem,sau lesinasem atunci cand am auzit un fosnet,si un sunet de pasi.Teama m-a inghetat.Stiam ca se considera ca noaptea,la templu, exceptand ritualurile nocturne, nu vin decat hotii,cei ce vor sa fure bunurile de pret. Deja fusesem biciut pentru furt. Acum ce urma sa se creada despre mine?

Am deschis ochii,si,in semiumbra din templu am distins o silueta de barbat.Capa sa nisipie mi-a atras atentia,insa cand s-a intors spre mine , infatisarea m-a socat. Era un barbat intre doua varste, si nimic nu era special la el,cu exceptia ochilor.

Avea ochii de culoarea aramei,scanteietori si inumani. In acel moment, instinctele au dat verdictul: era un avatar.

Si-a intins mainile spre mine , si , instinctual , eu am incercat sa ma retrag,sa ma feresc. Dar imediat ce am miscat,am simtit o durere atat de vie incat am lesinat imediat.

Nu stiu cat am dormit,insa m-am trezit odihnit cu adevarat.Ma simteam usor si fericit, sangerarea incetase, iar durerea se diminuase considerabil.

Cand,insa, m-am ridicat pentru a vedea unde sunt,frica a lovit din nou.

Patru,in cape nisipii,cu ochii aramii,cu pielea lucioasa, ma priveau cu un viu interes.Avatarii.

Cel ce il vazusem in templu a rupt tacerea.

-Bun in venit in templu,Milshcek.

Sigur,imi stiau numele.As fi vrut sa spun ceva,orice,dar buzele nu doreau sa mi se deschida.

Avatarul a continuat.

-Eu sunt Meskhenet, si te-am adus aici pentru a-ti face o propunere ce nu o poti refuza.
Intelegeam.Dar nu intelegeam.Eu,avatar?Nu.Nu eram eu bun de nimic ca om, daramite sa imi impun vointa in fata faronului?
Asta trebuia sa o spun,sa le explic ca imi cer imposibilul.

-Eu nu,…
Sigur,au ghicit ce doream sa le spun.

-Ba sigur ca da.Esti slab,si lipsit de putere,e adevarat.Dar zeii te-au tinut in viata,si trebuie sa existe un scop. Ai o constiinta curata, o minte deschisa, ii iubesti pe zei si respecti Avatarii. Nu vrei sa urasti pe nimeni ,poti ierta sincer dar ai de luptat cu soarta. Soarta te-a adus aici.

Nu credeam despre mine ca sunt inzestrat in mod deosebit cu ceva anume. Insa ideea ca as putea sluji zeii ce ii iubeam, ideea ce voi inceta sa traiesc la limita supravietuirii, era frapanta.

-Nu vei muri niciodata.Vei fi puternic,mai puternic ca orice om,si bolile nu te vor mai ajunge. Le vei sluji zeilor , si nu ii vei parasi, pentru ca, atunci cand va veni timpul, sa te alaturi lor.

Mi s-a explicat ca,mereu, existau doar cinci.Existau insa momente cand unul din ei dorea altceva.Uneori fugeau,si nu erau opriti.Uneori,se purificau prin foc,iar spiritul se inalta prin fum la zei.
Locul liber urma sa fie luat de un egiptean ales de avatarul conducator.
Eu eram urmatorul avatar.

Apoi mi s-au explicat conditiile.
-Vei fi cuprins de o durerea imensa,mult mai mare decat cea a loviturilor de bici, caci spiritul tau va iesi din trup, si se va inalta la zei.
Acolo,acestia il vor primi, il vor cerceta, si il vor lasa sa se intoarca daca merita. Dar nu vei fi la fel. Dupa ce zei vor fi atins sufletul tau,nu vei mai fi om.

Nu vei mai plange, nu vei mai cunoaste durerea.Nu vei mai dormi, pentru a putea sluji mai mult zeilor. Si singura ta hrana va fi sufletul celor nelegiuti.

Intr-adevar,Avatarii aveau alta opinie despre hrana. Toti nelegiutii condamnati la moarte, erau trimisi aici la finalul fiecarei saptamani.

Credinta noastra era ca, in timp ce ii sorbeam sangele, ii absorbeam spiritul. Acesta avea sa zaca in noi pana la moartea noastra. Erau pedepsiti astfel sa nu treaca la zei pana cand noi nu aveam sa ne purificam prin foc, insa spiritul lor avea sa fie acceptat.

Stiam ca zeii mi-ar putea respinge sufletul.Eu nu ma vedeam avatar. Dar aveam incredere.

Am inchis ochii,pentru a ii permite lui Meskhenet sa imi implineasca destinul.”

12 comentarii (+add yours?)

  1. saya
    Mar 27, 2010 @ 10:30:45

    waw prima ..bv e super continua abia astept capitolul urmator

    Răspunde

  2. olly
    Mar 27, 2010 @ 12:41:15

    este pur si simplu superb
    azi am avut ocazia sa citesc ultimele 3 capitole si toate sunt sublime😡
    de imaginatia mea ‘bolnava’ nu mai zic :))
    oricum sunt nerabdatoare sa citesc si continuarea.care se pare ca va fi si sfarsitul😦
    acest fic m-a fascinat inca de la inceput si a meritat sa citesc fiecare capitol
    tine-o tot asa🙂

    Răspunde

    • andragel
      Mar 27, 2010 @ 14:07:15

      continuarea?ce continuare?
      ficul mai are cate ceva de spus,si mai am un fic „nebun” in plan,ce sper ca iti va placea
      ms moolt de comm,e f frumos
      xoxo

      Răspunde

      • olly
        Mar 28, 2010 @ 10:13:04

        cand va aparea si celalalt fic.
        am sa fiu pe faza ;))
        sunt sigura ca imi va placea😀

  3. sonycika
    Mar 27, 2010 @ 13:40:48

    wow… e foarte si foarte interesat… imi place mult … succes in cotninuare pentru e minunat totul…🙂

    Răspunde

  4. andragel
    Mar 27, 2010 @ 14:07:38

    ms de comms
    pusilici

    Răspunde

  5. ramona (elyia)
    Mar 29, 2010 @ 22:12:15

    foarte bine scris,

    bafta in continuare.

    seara linistita

    Răspunde

  6. Dia
    Apr 02, 2010 @ 12:40:18

    superb:x
    nu ma asteptam la asta…dar e foarte tare:x
    sincer imi place si sunt curioasa sa vad ce mai scris:)
    pupici si un Paste Fericit:*>:D<

    Răspunde

  7. Mary
    Apr 12, 2010 @ 19:02:20

    cand pui urmatorul capitol??

    este superb!!:X:*

    Răspunde

  8. dienutza94
    Apr 16, 2010 @ 15:48:13

    capitolul superb, ca de obicei, cred ca asta nu mai e nevoie sa spun :X:X:X
    cum te`ai simtit in severin?:D
    a fost ok? ai avut vreo problema :-S ? eu sper ca nu:d cum ti-a placut calatoria pe dunare,vizita la muzeu :)?
    si cum uitasem sa te intreb, la ce clasa ai fost tu? :”> eu am fosat la a 9a🙂
    care a fost rezultatul, daca nu sunt prea indiscreta :”> ? ai fost multumita de el? dar subiectele cum ti s-au parut?
    cred ca deja aberez :))
    ah, ai primit un premiu de la mine🙂
    intra pe blogul meu sa vezi despre ce e vorba🙂 http://dienutza94.wordpress.com/2010/04/16/sunshine-award/

    Răspunde

  9. BibbyEllen
    Apr 16, 2010 @ 17:31:10

    Hei!:* Ai primit un premiu! Pentru mai multe informatii intra pe blogul meu.
    http://bybibbyellenowner.wordpress.com/
    Kisses! Il meriti din plin:X.

    Răspunde

  10. crinoliciouss
    Apr 19, 2010 @ 02:07:00

    Buna,ai primit un premiu…pentru mai multe detalii intra pe blogul meu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: