XXV.Every door I ever tried was locked


I just got lost
Every river that I’ve tried to cross
And every door I ever tried was locked
And I’m just waiting till the shine wears off…

In timp ce cuvintele curgeau alene pe ecranul difuz,simteam cu profunzime contopirea cu sentimentele Bellei.O percepeam prinsa intr-un labirint fara iesire,in care ratacea fara tinta,cautand iesirea ce continua sa se indeparteze de ea.
Uneori,se ranea in spini,cadea numai pentru ca,apoi,sa se poata ridica din nou si sa incerce din nou sa gaseasca o scapare,si cu cat se ranea mai tare,cu atat se indarjea in dorinta ei de a evada.
Noaptea se lasase neagra si de nepatruns peste micul oras antic.Ploaia curgea in tacere,udandu-mi hainele ce se lipeau de piele,infiorandu-ma usor.

In acea noapte am inteles ca,indiferent cat de tare voi tanji dupa libertate,nu exista cale de a scapa din labirintul vietii si exact cand cred ca am reusit,ma lovesc de un alt zid,mai rece si mai necrutator decat cel anterior.

Am decis sa incet a mai lupta.Era fara noima.Nu castigam nimic.Ma simteam ca o fiinta ce pariaza la jocurile de noroc,ce la fiecare castig infim,mareste miza,sfarsind prin a pierde infinit mai mult decat obtinuse.

De data aceasta,chiar nu mai stiu ce sau pe cine mai puteam pierde.Tot ce valorase ceva pentru mine disparuse,iesise sfasiindu-mi sufletul in atat de multe locuri incat acum eram cu adevarat distrusa.

Te-am pierdut intai pe tine,marea mea iubire pentru care suferisem atat de mult incat crezusem ca nu mai exista scapare.Providenta m-a smuls din aceasta durere numai pentru a ma arunca intr-un nou joc murdar.

Devenisem mama si sotie,numai pentru a o pierde pe Bella ca om,pentru a pierde acea parte din mine ce o iubisem si pretuisem in atatia ani.

Am gasit din nou sprijin,o noua mana de ajutor s-a intins spre mine si eu m-am agatat de ea cu disperarea unui naufragiat.Am supravietuit,am sperat din nou.

Apoi,in aceasi zi,am pierdut pe prietenul meu drag si sotul meu mult iubit,mi-am pierdut fiica,singurul meu contact cu lumea exterioara,cu umanul.Fusesem decimata,lovita din atatea unghiuri si pozitii incat nu credeam ca acum ma mai pot ridica,ca ma pot privi spre viitor.

Mergeam pierduta pe stradutele inguste in timp ce mintea mea cauta eliberarea in perspectiva unei morti in flacari adanci,demonice si izbavitoare.

O mana strangea pieptul ce durea covarsitor,fiind parca pe punctul de a se dezintegra,transformandu-se in piese mici si fara importanta.

Am continuat sa merg ore in sir in pas normal,iesind din Volterra si pasind pe stradute mici si laturalnice.O padure se deschidea in fata,in timp ce o pancarta semnaliza ca se interzice accesul oamenilor.

Ironic.Eu nu mai eram om,asa ca am pasit cu hotarare spre acel infinit verde,dornica sa scap de universul oamenilor,atat de diferiti fata de mine,cea de azi.

Supinam.Nu stiam cum ma puteam opriinsa sunete de durere ieseau din gatul meu uscat,in incercarea de a elibera din suferinta ce nu ma lasa sa mor sau sa traiesc.

Cativa zeci de pasi,in timp ce lumina devenea tot mai pala,cand si cand aruncand umbre de sclipire pe pielea mea,uscand incetisor hainele ude si tari.Cand trupul a simtit ca nu mai poate sa ma mai poarte,cand fiecare pas era tot mai dureros si tulburator,m-am prabusit langa unul dintre copacii seculari.Mi-am infipt mainile in scoarta ce a trosnit incetisor si mi-am lipit fata de trunchiul tae,dorindu-mi cu disperare sa mai am lacrimi care sa imi ude obrajii seci si reci acum.

Am lasat gandurile negre sa navaleasca in minte si suflet,ingrozindu-ma si torturandu-ma.

Imi era cu adevarat teama.Teama de singuratate.Eram acum ca un orfan ce isi iubise parintii si acum nu mai vedea cum ar putea sa traiasca.

Poate asta era si ideea:nu puteam trece peste,pentru ca nu mai aveam de ce.Nu exista un scop,o determinare.

In adancul meu,ma imaginam intoarsa la Volterra,cautand-o pe Edwina,recuperand-o si apoi intorcandu-ne in casa in care avusesem parte de liniste si iubire.Dar Edwina putea fi moarta.Si chiar daca nu,Volturi ne-ar fi haituit si ne-ar fi ucis,cu aceleasi ranjete demonice pe chipurile lor lipsite de expresie.

Charlie si Renee nu ar fi putut sa ma vada asa,sa ma accepte ca ceea ce devenisem.Haita decisese deja ca locul meu era intre cei ce nu ma puteau accepta.Nu stiam vreun vampir.Undeva,exista o licarire,o lumina stinsa ce imi cerea sa merg pana la capatul lumii daca va fi necesari pentru a cere un loc in familia Cullen.Acea voce ma indemna sa le cer un loc.Acolo trebuia sa fiu.Dar nu doream,indiferent cat de disperata devenisem,sa cersesc mila si protectie.

Si,ceea ce nu puteam recunoaste nici fata de mine,nu as putea suporta nici gandul de a te vedea iubind pe altcineva.Te iubeam inca,la fel ca in ziua cand te-am vazut pentru prima oara si tu ai fost crud cu mine,dar nu din voia ta.

Poate aceasta padure era noua mea familie.Noua mea companie.Altceva,ce puteam cere?Apoi m-am dedat unei stari de amortire,in timp ce mintea mea ma sageta cu fiecare amintire frumoasa pe care o capatasem candva.

Cand am simtit setea innebunindu-ma,m-am desprins din universul meu,haituind un biet pui de caprioara.La un moment dat,a incetat sa fuga.S-a oprit,si m-a privit fix cu ochii sai negri si blanzi si si-a pus botul umed in palma mea rece,sprijinindu-si fruntea de palma mea.

Bella omul ar fi fost induiosata de atata frumusete si candoare.Bella vampirul a apucat gatul puiului,si si-a infipt dintii in gatul sau fraged si mic.

Puiul a tresarit si a incercat sa fuga,icnind incet,tot mai incet,pana cand inima sa mica a incetat sa mai lupte iar puiul s-a prabusit moale pe iarba inalta.

„Sa mai ai incredere in oameni” am gandit eu,in timpe ce farama de umanitate a protestat in fata cruzimii vampirice.

Dar doream mai mult.I-am smuls capul cu ochii tristi ce inca ma priveau si l-am strans cu putere,infiorandu-ma de placere atunci cand am auzit oasele capului trosnindu-i.

Dintr-o data, o mana a aparut de nicaieri si s-a infipt in gatul meu.Am inchis brusc ochii,nu inainte ca mintea mea sa vada o parte din parul rosu al vampirului.

-Victoria,am soptit eu cu exaltare.

Venise sa ma salveze.Muream fericita.Ce altceva mai puteam oare cere acum decat o moarte rapida, o trcere spre nicaieri care sa ma elibereze de lumea pe care o urma si care ma ura?”

8 comentarii (+add yours?)

  1. marymarina92
    Feb 10, 2010 @ 09:42:17

    wow …victoria😦
    e incredibil cata durere a putut sa indure bella😦
    astept continuarea:X
    succes …pupici:*

    Răspunde

  2. Ipy
    Feb 10, 2010 @ 14:43:08

    Super!! Victoria? Presupun k o va ajuta :)) Ce buna a devenit😛 Esti geniala! Succes la scris in continoare >:D<
    xoxo

    Răspunde

  3. simina
    Feb 10, 2010 @ 14:49:19

    intens.descrii foarte bine emotii puternice. spor in continuare.pupici

    Răspunde

  4. Sony
    Feb 10, 2010 @ 15:48:25

    Foarte trist… cate durere… si din nou Victoria… persoana asta chiar nu stie altceva..? mda.. cred k nu…

    totul e super… imi place… succes mai departe

    Răspunde

  5. Angi
    Feb 10, 2010 @ 16:28:13

    Victoria?A venit sa se razbune,dar prea tarziu.Frumos capitol.

    Răspunde

  6. olly
    Feb 12, 2010 @ 22:15:43

    pentru prima data o privesc pe bella [ vampir ] ca fiind fragila
    cata durere..cata neputinta..
    si victoria ?
    nu mi`o imaginez ajutand`o
    o recruteaza in armata ei de vampiri ?
    are de gand sa o omoare? :-ss
    pana la urma ce se intampla cu edwina ? :d
    mda stiu ca`s intrebari retorice
    dar
    sunt atat de nerabdatoare😀😡
    capitolul e superb
    like always
    te pup si astept urmatorul capitol >:d<

    Răspunde

  7. ella
    Feb 12, 2010 @ 23:20:39

    minunat:X
    soooper:X
    dar serios??
    prin cate a mai trecut??
    trebuie sa fie o cantitate de durere,ghinion,soarta idioata
    pe care o persoana sa o suporte
    Bella cum m-ai esti in picioare dupa cate ai trecut??
    eu cred ca as fi inebunit
    demult
    cat de trist:(
    totusi sper ca undeva in viitor totul sa fie bine pentru ea
    sa devina cum ar trebui sa fie
    cum ar fi trebuit sa fie de la inceput

    Răspunde

  8. Dia
    Feb 17, 2010 @ 16:56:55

    woaw……mai lasat fara cuvinte….e ceva extraordinar:X:X
    cate durere si suferinta a indurat:(..:((
    ast cap urmator sa vad ce se mai intampla:*:*
    spor la scris>:D<:*:*

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: