XXXIV. You are my sunshine,my only sunshine


I hurt myself today
to see if I still feel
I focus on the pain
the only thing that’s real

https://letsdooldandgray.files.wordpress.com/2010/07/you-are-my-sunshine-piano-instrumental-xianning.pdf

Patul era o patura infinita de zapada , ranita de zbateri neuniforme. Fiecare atingere durea.Bratele noastre erau aripi ce imbratisau trupuri unduitoare.Acolo , in imensitatea alba, era la fel ca intotdeauna . Aceeasi Bella de care ma indragostisem , la fel de fragila , la fel de tanara , la fel de frumoasa.
Tensiunea , durerea sfasietoare , tot golul disparusera. Nu ramsesera decat doua trupuri ce faceau dragoste intr-o camera mica.

I-am sarutat coapsele , am urcat spre stomac , am desenat linii fine pe gat si ea a raspuns cu un geamat al pasarii ce tocmai si-a dat seama ca poate zbura. I-am luat obrajii in maini si i-am sarutat buzele. M-a tras mai aproape , si m-a sarutat , la randul ei , tandru si dureros. I-am spus ca o iubesc. Ea mi-a raspuns ca ma iubeste mai mult. Nu am contrazis-o. Poate asa si era.

Am lasat secundele sa treaca alene. Nu ne grabeam. Doar o data i-a sunat telefonul , si ea l-a inchis. Apoi, printre atingeri de buze si degete fine , am izbucnit in flacari.

Mult timp dupa final a stat cu capul pe pieptul meu , lasandu-ma sa ii mangai parul , asa cum o facusem de zeci de ori.Imi doream sa pot sa o tin asa in brate in fiecare zi , in liniste , sa nu las cuvintele sa intervina , ascutite, neiertatoare.

Apoi , ca si cum era firesc, tacerea , ca un ultim sigiului , a fost rupta :

Tu ce ai facut in atatia ani?

Am incercat sa dau o definite exacta , dar totul se rezuma la putine cuvinte.

Te-am cautat.

Ea s-a ridicat si m-a fixat cu ciudatii ei ochi de culoare aramei.

Sunt asa de greu de gasit?

Te muti de la an la an , cu mintea inchisa tuturor , fara sa lasi nume , fara acelasi numar de telefon… Esti foarte , foarte greu de gasit.

Stiam si eu ca vroia mai mult . Ochii i s-au miscat aproape imperceptibil , inca plini de o curiozitate puerila.

Si inainte?

Aici era cu adevarat greu.Dar niciodata imposibil.

M-am intors. Te-am tinut sub supraveghere. Era tarziu. Aveai un iubit. Niciodata nu am avut destul curaj sa ma arat. Am vrut sa impiedic o nunta, dar nu era drept.

De ce nu ai venit? a murmurat ea , dar vocea ei era stinsa.

Erai fericita.

Eram impacata. Dar nu ma schimbasem. Ma resemnasem. Daca ai fi venit , as fi fugit cu tine. O puteam face. Nu ai fost acolo.

Fiecare celula din trupul meu tanjea sa se arate. Era o nevoie sfasietoare.Vroiam sa te iau cu mine . Nu te puteam lasa acolo. Dar pur si simplu nu puteam face asta inca o data.Era atat de multa fericire pe acele fete , in acele minti. Si pe a ta …

Nu o puteai citi…

Liniste.

Pentru o secunda , te-am vazut. Erai trist , erai indurerat , dar erai tu.

Daca as fi stiut. Daca as fi putut. Daca mi s-ar fi permis,as fi avut o alta viata.

Din nou , liniste. Pentru ea , adevarul asa cum era , era perfect , insa mult prea proaspat si nedrept pentru a putea fi acceptat.

A urmat o alta intrebare , ce se cerea pusa.

Pe Edwina ai cunoscut-o?

Desigur.

Bella a zambit melancolic.

-Imi aducea aminte de tine atat de mult incat uneori izbucneam in plans. Te visa. Te numise…

-Ingerul nostru pazitor.

-Exact.

I-am simtit degetele strangandu-mi mana.

-Acum imi place sa cred ca ea ma pazeste…

Nu a mai putut continua.Si-a ingropat fata in pieptul meu pentru a domoli un val de suspine. I-am sarutat parul si am cuprins-o cu bratul. Am pastrat tacerea. Nu voi sti vreodata dragostea mamei ce isi pierde copilul. Am citit-o doar o data , in privirea mamei , in ochii ce , si dupa moarte , incercau sa ma cuprinda , sa ma apere dincolo de celalat taram.

O vedeam din nou pe fata Bellei , in ochii ei in care se citea o durere aparte , disecata de atatia artisti : durerea pierderii materne.

-Era un copil bun. Cu ce drept au ucis-o ei? Cu ce drept?

-O vom razbuna , Bella.

Ea si-a intors inca o data fata spre mine

-Oricat de dulce ar fi razbunare , nu poate compensa durerea. Si nimic din lume nu mi-o va mai da inapoi.

Si-a incrucisat mainile in semn de disperare , de neputinta. Era nu doar suferinta pierderii ci si imposibilitatea de a mai face copii , vreodata.

-In fine… Alice spunea ca ai ucis-o pe Victoria.

Ah, Victoria.

Imi amintesc ca ieri ziua cand am incoltit-o pe roscata. Era o capacana simpla. Am lasat-o sa creada ca vreau sa mor. Am facut pregatirile. Apoi am contactat-o. A fost lipsita de tact atunci cand a acceptat sa vina in acea cabana. Ii spusesem ca vreau sa mor intr-o casa , asa cum traisem mereu. Ca , o data razbunata , macar atat imi datora.

Reactia ei la sosirea in camera imprejmuita cu oglinzi a fost memorabila. A vrut sa fuga , dar i-am smuls mainile inainte de a putea reactiona. Am culcat-o pe podea . I-am presarat venin de-a lungul fetei.

A fost macabru. A fost lent. A fost dureros.

Devenise deja un gest de mila sa o ard si,totusi , am decis sa ii ard intai membrele apoi pe ea , cat inca era vie. Vroiam sa simta focul , arsura curgandu-i pe piele, sa stie ce provocase…

-Da , am cam … am cam ucis-o. Si nu sunt mandru de asta. A fost cel mai egoist lucru pe care l-am facut in intreaga mea viata.

-De ce spui asta? Ai facut-o pentru mine!

-Nu. Am facut doar pentru mine , pentru a compensa chinul sisific prin care trecusem numai pentru a afla ca tocmai ce evitasem , lucrul de care fugisem se intamplase din vina ei . Si mi-e scarba de mine , fiindca am simtit placere sa o omor. Dar daca ar trebui , as mai face-o o data. De cate ori ar fi necesar. Pentru ca si-a permis sa distruga tot ce incercasem eu sa salvez , tot chinul pe care il suferisem cand te-am mintit , toata durerea pe care ma avut-o cand a trebuit sa te parasesc , in timp ce simteam ca inima mi se dezintegra. Nu a fost razbunare. A fost teama. Teama ca nu avea sa se opreasca. Teama ca s-ar putea intoarce. Teama ca ar putea lua tot ce mai imi ramasese neluat.

10 comentarii (+add yours?)

  1. blacklovex
    Iul 27, 2010 @ 11:42:44

    Capitolul e asa de frumos:x
    Si descrierea e perfecta>:D<
    P.S.:Cum se cheama melodia?:-?

    Răspunde

  2. simina
    Iul 27, 2010 @ 12:37:03

    frumos capitolul.asteptam continuarea, spor la scris!!!

    Răspunde

  3. queenbella
    Iul 28, 2010 @ 10:32:00

    Frumoos ..e perfect ..BV BV BV…astept continuarea…

    Răspunde

  4. Catalina
    Iul 28, 2010 @ 13:19:37

    Perfect. Ai talent >:D:D<

    Răspunde

  5. clara
    Iul 28, 2010 @ 14:09:59

    superb superb superbbb :X:X:X…..cum se numeste melodia?

    Răspunde

  6. sonycika
    Aug 05, 2010 @ 13:34:25

    Capitolul este foarte frumos…
    ei se iubesc si sunt impreuna…
    descrierea e perfecta, in unele locuri trista…
    astept continuarea…🙂

    Răspunde

  7. Dyana
    Aug 09, 2010 @ 18:57:57

    Extraordinar , ce morbid a ucis-o pe Victoria :)) . Esti o scriitoare excelenta si tu sti asta :* ! De abia astept capitolul urmator , spor la scris si sa ai inspiatie !

    Kisses !!!
    Dyana :*:*>:D:D<

    Răspunde

  8. clara
    Sep 02, 2010 @ 11:10:17

    adica nu mai continui cartea? :O :O

    Răspunde

  9. claudia
    Oct 02, 2010 @ 11:57:26

    nu mai continui?… :((

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: