XXXVII.And our time is running out


And our time is running out
Our time is running out
You can’t push it underground
You can’t stop it screaming out
How did it come to this?

https://letsdooldandgray.files.wordpress.com/2011/01/linkin-park-what-ive-done-piano-cover.pdf

Obrazul sprijinit de capul Bellei mi se odihnea in timp ce rememoram evenimentele acestei scurte si tumultoase zile. Era mai putin cald ca in zilele precedente, semn ca se apropia sezonul ploios. Urma sa parasim oaza de liniste si sa ne aruncam in necrutatorul Manhattan, pe insula singura si rupta de lume a New Yorkului, acolo unde toata noua elita urma sa puna la punct ultimele detalii ale „atacului”.

Un fior scurt m-a zguduit,destul cat ca ea sa observe. Degetele au subliniat in linii scurte si intense linia obrazului, iar buzele au soptit, cu acea suavitate ce provoca o placere dureroasa:

-Va fi bine.

Simpla parafrazare a unor cuvinte rostite anterior de o voce a puterii aveau darul de a ma infricosa.

Asa poruncise si acel Milshcek astazi, cand in sfarsit reusisem sa ajungem la el. Ca va fi bine. Ca Volturi nici nu vor apuca sa miste un deget. Ca vom avea o revolutie de catifea. Pacat ca in viziunea mea catifeaua e un zid de sarma ghimpata infipta pana in maduva seaca a oaselor. Sange nu va curge- nu ar avea de unde- dar nu cred in socoteli bine puse la punct, atent gandite si calculate, de parca ordinea ar putea vreodata invinge.

Si totusi, in fata grandorii nu puteai icni. Cel ce avea sa schimbe sensul de rotatie al Terrei era un tanar ce putea fi luat drept oricare dintre noi, caruia nu ii dadeai 20 de ani umani si pe care daca il ascultai vorbind nu ai fi crezut  avea mai mult de 100 de primaveri in forma mortii.

In apartamentul mai degraba imens, mai putin regal din blocul imens ce amintea de turnul ce captiva o Rapunzel, acest Milshcek putea fi luat doar drept un tanar jovial, cu un zambet ravisant, cu o fire deschisa, departe de orice misticism innegrit. Asa ne-a si tratat, surazator, binevoitor, captivant prin planurile lui ce ar putea parea nebunia specifica varstei. Pana la finalul cand a inteles ca pentru mine nimic nu parea real.

Traisem prin dominatia impusa de maretie romana. Ideea unei guvernari democratice suna a extravaganta dusa spre ridicol. Mi-a strabatut mintea asemeni luminii sticla, apoi zambetul a parut melancolic. Apoi a rostit aceleasi trei cuvinte, pe un ton sobru dar delicat pana la naiv:

-Va fi bine.

Eu nu vedeam asta decat dorinta unor imbatati de putere ce visau sa umple cupele cu maretie, visand sa castige invincibilul. Era seducator. Era romantic. Era prostesc. Simplul fapt ca alesesera prima zi a anului viitor, de parca ziua ar conta, demonstra ca nu gasisera inca motivul suficient. Revolutiile sunt facute sa izbucneasca. Ei pareau a planui o lovitura in acest stat nedelimitat.

Iar eu sunt un nenororcit de las temator. Si putin imi pasa de viata. Dar de Bella?O,de ea da, de ea imi pasa. Viata mi-a oferit o picatura din cupa ei, si ma tem sa nu sparg paharul iubirii abia incepute. Disper, innebunesc gandindu-ma ca as putea sa mor pentru a implini acest ideal de libertinaj lumesc, pierzand pe veci dreptul de a saruta buzele pulsand a dorinta, ochii privind spre inima mea, mainile mangaindu-ma ametitor, ca voi pierde singura fiinta din lume ce alturi de care pot rezona pe aceeasi unda curmata in ascensiunea ei spre infintul dragostei perfecte, distrusa de rigor mortis eterna.

Ei cer dreptate, dar eu stiu ca vor razbunare. Spera sa ii apere pe altii si se apara pe ei, Cu totii au fost sau au o ruda, un prieten ce a fost in vreun fel ranit grav de Volturi. Vor ceea ce altfel nu pot obtine caci singur, nimeni nu poate rapune mana de fier ce pana ieri parea o conduce netulburata de nimeni, intr-o pace vulnerabil de cruda.

Si noi cerem razbunare purtand nevinovatia necesitatii imperioase de aflare a adevarului despre copila pe care acesti monstri de gheata o furasera, rapind fericirea mamei ce nu putea fi nici acum, o data regasiti, uniti din nou prin dragostea sfasietoare ce ne tine stransi la focul ei nebun.

Nu pot intelege sentimentul maternitatii, dar stiu ce inseamna incertitutdine. Am trait-o in lipsa ei si stiu cat de tare doare simpla idee de a nu stii unde e , ce face si, in fruntea tuturor, ca sentinta a neputintei, daca inca este vie.

Vad in coltul ochilor ei acesta umbra si vreau sa o vindec. Vreau sa mor pentru ea, dar nu vreau sa vad fantome de haos in ea.

O aud susurand din nou vorbe ce imi par lipsite de sens.

-Va fi bine.

Si vreau sa cred. Vreau sa cred. Dar constiinta mea ma innebuneste. „Nu va fi bine. Pentru ca daca totul pare prea frumos pentru a fi real, asa si e. Ceva, orice nu va fi bine.” Si ma infior din nou.

6 comentarii (+add yours?)

  1. Saya
    Ian 01, 2011 @ 21:45:55

    Aici sau inversat rolurile..:)) de obicei Edward era cel care spunea ca va fi bine..dar imi place extrem de mult modul in care povesteste edward..Te face sa ai impresia ca tu povestesti ..ca faci parte din capitol ..este absolut superb…Cum se numeste melodia?

    Răspunde

  2. andragel
    Ian 01, 2011 @ 22:41:33

    Ma bucur ca iti place. Cred ca se numeste What I’ve Done-Linkin Park😀

    Răspunde

  3. BibbyEllen
    Ian 29, 2011 @ 23:05:03

    Superb! E izbitoare repetiţia aceea:X
    Baftă la scris! :*

    Răspunde

  4. clara
    Mar 20, 2011 @ 16:58:56

    Superb superbb….ma lasi fara cuvinte la fiecare capitol pe care il citesc :x…ca sa nu mai zic de melodii…..cand urmatotul?:>

    Răspunde

  5. saya
    Mai 10, 2011 @ 17:12:07

    da urmatorul?😦

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: