XXXVI.Let’s runaway and don’t ever look back


You don’t have to feel like a waste of space
You’re original, cannot be replaced
If you only knew what the future holds
After a hurricane comes a rainbow

https://letsdooldandgray.files.wordpress.com/2010/11/paramore-the-only-exception-acoustic-radio-nova-100-3-fm.pdf

Tacerea s-a lasat dupa acel schimb de replici,mai mult sau mai putin trist.Acum stiam multe si cunosteam putine.

Dureros-dureros ca eu crezusem ca nu il cunosc pe el.Eu nu ma cunoscusem pe mine.Eu nu eram sigura de cine sunt , de ce vreau, de ce merit.

Poate batranetea ma facuse mai inteleapta.Poate transformarea imi dezlegase gandurile.Poate nu ma mai temeam.Aveam o eternitate pentru curaj,si liniste,si iubire.

Respiratia lui Edward se simtea calda pe pielea mea.Soarele meu radia din nou caldura-caldura adevarata acum ca il simteam fierbinte in fiecare punct in care trupurile ni se atingeau.Frigea placut si dureros.

Amandoi stam in tacere,ascultand ploaia cum se scurge din stele,aluneca din nori si se izbeste de streasina ritmat ,intr-un fel linistitor si monoton.

Brusc,am simtit caldura mult prea apasatoare.Simteam nevoia de aer,de intimitate-nu prea multa si totusi.

Am parasit patul ravasit,mi-am agatat pe umeri capotul si am iesit pe imensul meu balcon.

Da,ploua,inca ploua,insa stelele erau prezente si,intr-un colt,sclipea luna. Aici era usor racoare,lucru partial ciudat dat fiind ca in New Orleans verile sunt inabusitoare si noaptea.

Nu l-am auzit pe Edward venind.Acel mers de felina ce il caracteriza,il ascunsese.Sarutul depus pe ceafa mea s -a simtit ca un fier incins,sagetandu-ma pana in adancul oaselor.Am suspinat usor si m-am intors sa-l privesc

Ochii sai erau perfecti cand mi-au intalnit privirea.Doua globuri fragile de topaz ce pareau sa vrea sa ma inchida in sfera lor.Si asta vroiam si eu.

Vroiam sa traiesc imensitatea iubirii fara granite.M-am apropiat si i-am atins buzele intai fragil,pentru a simti un gust de demult pierdut apoi fierbinte,aprig,intens,cu o salbaticie ce nu am avut-o nicicand ca om. Simteam impulsurile cum ni se zbateau sub piele.Era nebunie,pura , era iubire libera,era caldura ce imi lipsise. Buzele i-au coborat spre gat,trasand curbe violente,si cand mi-a susurat in ureche sublimul „te iubesc” nu l-am mai contrazis. „Si eu te iubesc.Mi-ai lipsit”.

Am lasat curentul sa circule nestingherit,pana cand cerul a fost si el navalit de pasiune.Un fulger,urmat curand de un tunet,au intrerupt sirul nestingherit de intrepatrundere a sentimentelor. Ca la un semn,amandoi ne-am intors spre terasa.Am intins mana in afara si am simtit ploaia intetindu-se.

In toata acea nebunie pluviala,vocea lui Edward s-a auzit clar:

-Ai idee de cate ori as fi vrut sa fiu un fir de ploaie ce sa te izbeasca pe par,coborand lent,imbratisandu-ti umerii, mangaindu-ti mainile,sarutandu-ti coapsele?

-Eu preferam sa fiu vantul pe care nu il vezi dar al carui fior primar te nelinisteste,te face sa simti ca exista.

I-am auzit zambetul.

-Poate nu este o idee rea sa fim doar doua picaturi de ploaie pentru toti ceilalti,si unul pentru celalalt sa fim adieri datatoare de viata.

Imi placea sa ii aud vocea,de o muzicalitate iesita din comuna,ce aducea cu susurul ploii,vocea a carei amintire mi-a terfiat gandurile,cand parea pierduta cu desavarsire.Si-a trecut o mana de-a lungul spatelui meu si eu mi-am ingropat fata in umarul sau,imbatandu-ma cu esenta lui unica,pentru un moment.

Apoi am incercat sa aduc o nota de uzual vietii noastre.

-Inca faci pe elevul?

El m-a privit curios,apoi a clatinat din cap a negatie.

-Nu.M-am oprit.

-De ce?

Umeri sai s-au inclinat.

-Prea multe amintiri dureroase. In plus,nu te puteam cauta si sa ma si straduiesc sa fiu un elev model.

Acum am zambit eu.

-M-ai cautat un sfert de secol.

Din nou,a clatinat din cap.

-Nu.O mare parte doar te-am urmarit.

-Ce viata!

-Si tu,cum ti-ai umplut timpul.

-Eu sunt… hm….translator.

-De ce limba?

Nu pot sa spun.Nu pot sa spun.Nu pot…

-Mandarina.E un soi de…chineza.

Am zambit fortat,insa Edward parea usor terifiat.

-40000 de caractere,daca nu ma insel?

-Ma tine ocupat.Si a durat mult sa invat.

-De ce ?

-De singuratate,de durere,de lipsa,de…

Am tacut,de teama sa nu dau din nou drumul unui suvoi de vorbe ce ar putea starni un soi de vinovatie.Dar el era inca amuzat.

-Sau puteai sa iti iei un animal de companie.

-Sau asta.

Sunetul prelung,ascutit al telefonului a intrerupt acest moment atat de normal incat m-am simtit usor jignita.

-Nu raspunde.

Murmurul lui parea mai degraba enervat.

-Poate fi important.

-Poate fi prietena ta mica si enervanta.Si o sa iti zica ceva.Ceva rau.Si s-a zis cu mine.Cu noi.Si nu pot.Nu.Pot.

Vocea sa tremura si ochii sai devenisera dureros de tristi.Mi s-a strans inima.I-am luat mana in mana mea si am privit tremurul ei usor,ca si cum ii puteam simti inima palpitandu-mi in palma.L-am privit fix in ochi.

-Nu imi pasa ce o sa zica ea. De acum,fac ce vreau eu. Si eu te iubesc.Si nu o sa o lasa pe prietena mea sa schimbe ceva.

L-am sarutat subtil si m-am indreptat spre telefon,insa in pragul usii m-am intors spre el si am adaugat.

-Si,pentru cultura ta,Brenda NU e mica si enervanta.

Vocea din telefon NU era a Brendei si sunt sigura ca vocea mea a sunat mai degraba inecata de ras cand am strigat spre Edward:

-Sora ta cea mica si enervanta e la telefon.Vrea sa vorbeasca cu tine.Ce-i spun?

Intr-o clipita,a fost langa mine si mi-a smuls receptorul cu o privire fals iritata.

Eu m-am multumit sa ma asez pe marginea patului si sa imi misc picioarele inainte si inapoi ,pierduta in lumea mea,pentru a nu incerca sa ascult ce vorbesc.

De-acum,mai aveam un pas de facut pana la liniste.Urma sa ii infruntam si,oricat am fi avut cu noi dreptatea,eram terifiata.Pur si simplu,ei aveau ceva ce ma speria.O privire.O expresie. Si teama de a spera . De a spera ca inca as putea avea o fiica.

-O sa te ajut.

Vocea lui Edward a sunat raspicat.Probabil ca uitasem sa gandesc in liniste.Acum stiam.

Stiam ca vroia sa ma ajute sa imi gasesc fiica.Sau dreptatea.

Sau pe amandoua.

15 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: O pauza cat trei luni « Impenetrable to pain
  2. saya
    Noi 02, 2010 @ 20:26:04

    insfarsiiiittt :X:X:X cat am asteptat eu capitolul asta :X:X il iubesc :X:X e asa de frumos .Nu mi-a venit sa cred cand am vazut k era postat un alt capitol,am crezut k visez..dar din fericire nu visam.Sper din tot sufletul sa nu renunti la acest fic care a adus fericirea in viata oamenilor sau cel putin in a mea.Este superb si e pacat sa nu aiba un final in care sa ne gandim ca aceasta este povestea lor ,un final pe care sa putem sa il povestim si altora si un final in care sa scrie Sfarsit.Succes in continuare

    Răspunde

  3. Erin
    Noi 04, 2010 @ 20:55:24

    Finally:X
    Imi plac dialogurile astea psihologice dintre Edward si Bella.De relatia lor ce pare atat de complicata.Cred ca asta m-a atras de la bun inceput.
    Happy ending?More perfect:X
    Asteptam next- indiferent de cat de mult iti ia.Dar nu lua lucrul acesta ca dovada ca poti sta cat vrei fara sa scrii :))

    Răspunde

  4. elyia(ramona)
    Noi 05, 2010 @ 22:03:28

    frumos…………

    bafta in continuare

    Răspunde

  5. Veronica
    Dec 04, 2010 @ 16:46:06

    draga DYDY
    a trecut un an decand sunt aproape de tine prin acest fic .
    mi-a placut de la inceput si te-am urmarit indeaproape .
    imi place cum scri ,,
    imi place ce scri
    te felicit !
    te astept in continuare .
    iti doresc ai succes !

    Răspunde

  6. saya
    Dec 05, 2010 @ 16:36:09

    yee Happy Ending!! :D:D

    Răspunde

  7. rpattzandchristinesworld
    Dec 11, 2010 @ 22:01:29

    cand vien cap urmator?

    Răspunde

  8. marabianca22
    Dec 15, 2010 @ 21:53:18

    sper ca nu e gt?!edwina….ce se va intampla cu ea

    Răspunde

  9. BibbyEllen
    Dec 16, 2010 @ 20:00:42

    Mi-a fost dooooooor! Nespus de dor!

    Cum curge esenţa fiecărui cuvinţel prin mine… Acelaşi stil; unic, incomparabil, natural şi liber. Ca o pasăre ce-şi domină cerul. Adâncimea poveştii tale mă face să mă gândesc că majoritatea sufletelor din această lume sunt aflate în stare incipientă de dezvoltare…
    Atâtea urcuşuri şi coborâşuri… Impenetrable to pain rămâne printre cele mai bune poveşti pentru mine, cu cel mai incredibil mesaj, cu un titlu uluitor. Simt în continuare, însă, o aşchie înfiptă în plăcerea cu care citesc: de ce nu sunt mai multe comentarii? Mai multe aprecieri? Ştiu că nu fac întocmai bine spunându-ţi asta, dar.

    Minunat! Mulţumim!

    Răspunde

  10. saya
    Dec 25, 2010 @ 20:46:06

    >:d:d<

    Răspunde

    • saya
      Dec 25, 2010 @ 20:47:38

      Craciunul aduce magia sarbatorilor de iarna.
      Acum e timpul cand lumea viseaza, spera si crede ca nimic nu e imposibil.
      Fie ca acest Craciun sa iti umple sufletul de bucurie, sa iti aduca bunavoie si ingerii sa iti stea de veghe in pragul acestor sarbatori luminate.
      In aceste zile, de Nasterea Mintuitorului IISUS, zile pline de lumina si clinchete de zurgalai, iti doresc ca sa ai parte de calauzirea pasilor pe calea destinului, sa te ocroteasca, sa aveti toata binecuvintarea „UNIVERSULUI” si ajutor deplin, in realizarea tuturor dorintelor,
      Bucuriile vin din lucruri marunte, linistea vine din credinta si fapte. Caldura sarbatorilor vine din sufletele noastre! La multi ani! Craciun fericit!!

      Răspunde

  11. clara
    Iul 18, 2011 @ 15:40:26

    Nu mai postezi nimiiiicccc?! este atat de frumooos si minunaaat!!!! 8->

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: