XVI.Promise of a lifetime

Imi aminteam prea bine de momentul in care Edward venise sa ma revada.imi aminteam de finetea cu care ciocanise.

Sora sa nu ii semana deloc.Alice parea o furtuna dezlantuita ce se cerea poftita in casa.

In incercarea mea de a-mi trage sufletul (sau,in fine,ce mai ramasese din el) am numarat in gand pana la 5.Sau am vrut.Deja la 2 am fost la usa si am deschis.Nu as fi vrut sa creada locatarii blocului meu ca mi se intamplase ceva.

-Alice,am si eu vecini!Si ghici ce,sunt oameni!

-Bella,Slava Domnului!

Vorbele ei pareau un geamat de fericire si o expresie a exaltarii,iar bratele ei micute imi strangeau gatul cu putere.

-Oh,Bella Swan!Ce minune ca te-am gasit!

Am incercat sa o corectez prin ‘Bella Black’ dar stransoarea ei m-a sufocat inainte de a putea termina ultimul cuvant.

Brusc,mainile s-au desprins de gatul meu si i s-au prabusit pe langa corp,iar expresia ei exaltata a devenit brusc terna,fara viata.

-DE    CE     NU    ITI    POT     CITI    GANDURILE   NICI    LA    APROPIEREA   ASTA? DE CE?!

Cuvintele ei pareau scuipate,si ochii ii straluceau de furie.

Nu am putut sa imi inabus un chicotit.

-A,asta.

–Exact asta,da.

-Ei bine,e usor de explicat.

Nu imi puteam ascunde zambetul.Mai frumos spus,ranjeam cu toata fata.Alice parea bosumflata intocmai ca un copil mic caruia i se refuza ceva.

-Dupa ce am devenit vampir,nicio putere de vampir nu a mai functionat asupra mea,exceptand cele ce le accept voluntar.

Veti tu,puterea mea este asemeni unui strat de protectie,pe care doar eu pot decide daca si cat timp il indepartez.

-Si tu nu vrei ca eu sa iti citesc viitorul?

-Nu,Alice.Nu vreau sa te supar,dar chiar nu vreau sa primesc radiografia viitorului meu.Ma tem prea tare.

Alice si-a atintit ochii la pamant si si-a apucat cu o mana dreapta glezna celeilalte maini.

-Frustrant.

‘Frustrarea’ a durat vreo 3 secunde.Apoi ochii lui Alice s-au indreptat din nou asupra mea si in privirea ei juca un licar de curiozitate.

-Spune-mi tot.

Un oftat prelung mi-a iesit din piept,asemeni unui geamat.

-Sau nu chiar tot.

O daduse in bara si incerca sa repare asta.Eu o cunosteam pe Alice si puteam intelege ca privand-o de adevarul meu dureros nu as fi facut decat sa o ucid de curiozitate.

Nu ma puteam baza pe ceea ce urma sa ii zica Edward si ma simteam usurata vorbind cu Alice,ce considera viata un joc de carti,la care castigi sau pierzi,daca norocul este sau nu de partea ta.

-As vrea…

-Orice.Orice vrei!

Cand Alice spune ‘orice’ asta inseamna orice,orice.Probabil ca ar cobori luna pentru cei dragi ei,daca ei ar vrea-o.

-Doar…nu ma pune sa iti spun eu totul.Pune tu intrebarile,si eu raspund,prin raspunsuri indeajuns de lungi sa intelegi si indeajuns de scurte incat sa nu ma raneasca mult prea tare.

-Biine!

Pauza scurta.

Uf.Asta probabil ca va durea,dar…cum a fost fara Edward?

Am zambit.Stiam ca va incepe asa.Si stiam ca durea.Durea teribil si sa ma gandesc la durere,darmite sa mai si vorbesc despre ea.Dar de atata timp,atata suferinta ma transformase intr-o masochista si acum imi facea placere sa ma ranesc singura,sa ma arunc in jocul ucigator al durerii.

-Am murit pur si simplu.Dar in perioada ce am urmat,nu am incalcat porunca demonului meu iubit.Nu mi-am facut rau,si nu l-am ranit pe Charlie.Dar toate acele sentimente ma sufocau si ma omorau continuu.EL era pretutindeni si il gaseam peste tot.Nu era unghi in casa in care prezenta sa sa nu ma obsedeze si nu era nicio miasma in care sa nu ii simt parfumul,Alice.Era pretutindeni si peste tot,cu intreaga sa fiinta.Si luni intregi doar aceasta prezenta a sa m-a sustinut in viata.

-O,Bella,tu nici nu stii cat de tare m-am opus eu sa plecam.Stiam ca asa va fi.Stiam ca urma sa fie ingrozitor,sfasietor sa fii despartita de el.Cu totii am incercat…

O pauza.Apoi a continuat.

Si…apoi?

Simtea durerea mea.Si o intelegea.Vedea cutitul ce imi taia pieptul in rani adanci si insangerate.Dureri ce nu putau inceta vreodata.

-Apoi Charlie m-a amenintat ca ma trimite sa locuiesc cu Renee.Si asta a fost.Am fost nevoita sa simulez o viata sociala cu fostii mei prieteni ce nu insemnau nimic pentru mine.Straini cu ochii ca mingiutele de plastic,ce ma priveau cu indarjeala fara a intelege.

-Si s-a intamplat apoi.

-Ce?

Vocea ei parea un tipat stins.

-Apoi…am decis sa imi incalc promisiunea.Sa nu mai imi port de grija si sa ma arunc in voia destinului.Si stii ce,a mers!

Nu numai ca a fost placut,insa….Insa de fiecare data cand gustam pericolul,auzeam vocea lui Edward,suava si calma,cantand un cantec vechi,cerandu-mi sa ma opresc,si cu cat incercam mai tare cu atat imi vorbea mai mult.

-Asa ai ajuns sa vrei sa te arunci de pe stanca?Sa te omori.

Vocea sa ma mustra.Si isi facea griji.

-Nu vroiam…sa ma ucid.Doream o experienta mai profunda.Mai mult Edward.Noroc ca…

-Mda.A venit cainele supererou sa te salveze,da?Apropo de caine,cum l-ai cunoscut?

-De unde stii tu de sotul meu?

-Dar tu nu stii ca Edward nu te-a lasat nicio clipa singura.Ca a venit mereu sa te vada,sau sa vada ce faci?

-Nu….stiam.

Imi venea sa tip ‘desigur ca nu stiam!Edward nu ma mai putea iubi,ce mai conta pentru el?’.Dar nu doream niciun raspuns din care sa reiasa ca le era mila.Mai bine nu.

-L-am cunoscut pe Jake in aceleasi conditii.Doream sa sorb adrenalina in portii mici dar intense,asa ca am luat niste motociclete de la un prieten ce dorea sa le arunce.Numai ca nu mai erau bune de nimic,si mi-am dat seama ca singurul ce le putea repara era Jacob Black.Si asa ne-am imprietenit,si pe parcurs el…

Alice nu m-a lasat sa imi termin ideea,asa ca s-a multumit la a schita cu o inima in aer si a-mi zice.

-Treci peste.Cum ai ajuns sa fii,doamna…Black?

Din nou scuipa cuvintele.Era clar ca ii ‘placea’ Jacob.Dar nu avea rost sa se opuna.Jacob fusese cea mai buna experienta din perioada post Edward.

-Dupa colegiu,nu am parasit imediat Forksul.Am mai stat ceva timp,lucrand oriunde puteam,pana ce el a juns la varsta necesara.Relatia noastra deja se dezvoltase in acest punct mult.

Nu m-am grabit,totusi.Abia dupa colegiu ne-am logodit,si in scurt timp am devenit ce era normal.As putea fi falsa,sa declar ca am facut-o pentru el,pentru ca ma iubea.Nu e asa.Am facut-o doar pentru mine,in acel moment in care am realizat ca Edward nu va mai veni niciodata,ca il iubesc indeajuns pe Jake incat sa fiu sotia lui,sa respect juramintele ce aveam sa le depun la nunta,sa ii fac un copil si ce mai urma si ca Jake era indeajuns de dragut incat sa placa celorlalte fete din rezervatie,asa ca daca nu ma grabeam,riscam sa il pierd.

Fata lui Alice era descompusa.Pe buzele ei se zbatea sa iasa o intrebare.

-Si….ai incetat sa il iubesti pe Edward?

-Niciodata nu l-am neglijat pe Jake,si nu am incetat sa ii fiu o sotie buna.Dar aveam clipele mele de disperare pe care i le dedicam lui Edward.Nu am incetat sa il iubesc pe Edward si nu pot inceta.

Pentru ca am promis ca il voi iubi toate viata mea.Si nimic,niciodata nu ma va face sa imi calc promisiunea.Nimic

––––––––––––––––––––––––––––––––

Click pentru ideea mea de un nou fan-fic!XoXo

Relansare pentru Povestea ce nu trebuia spusa:

click