IX.This song’s got no title

Usa…Poarta ce deschide vise,ce uneste lumii.Putea fi aceasta usa poarta din neant spre absolut,zona de purgatoriu dintre rai si iad,singuratate si apropiere…?

Stateam in fata ei,in timp ce,la intervaluri bine stabilite,bataile se repetau usor,cu o cadenta inceata iar eu inganam stins : ‘Vin…Vin…’

Trebuia sa fi simtit puterea sangelui inainte de aceasta mistica intalnire.In esenta,sangele este viata mortii,si lipsa lui ma slabea.Eram sigura ca aveam ochii aproape negri dar eram prea obosita pentru a vana in afara NO dar inca oripilata pentru a merge la ‘dealer’.Nu ii cerusem Brendei si acum ma durea fiecare particica din trup.Iar dincolo de acea usa,rasunau stins rugaminti profunde pentru trecerea pragului.

Imi aminteam cat de romantic pare in filme sa te asezi langa usa si el sa faca la fel…Eu nu o faceam.Eu stam in fata usii,privind-o fara a avea curaj de a o deschide.

-Bella…

Cuvantul a strabatut aerul mai rapid decat lumina si mi-a patruns in inima cu o impunsatura ce aproape m-a daramt.

-Edward…am soptit eu.

-Bella,deschide…

Edward ingana vorbele cu o pasiune dureroasa,ce imi sfasia pieptul.

Am facut un pas.Apoi inca unul.Aproape ii simteam mirosul,ii vedeam deja ochii,trasaturile fetei…Ii puteam auzea respiratia ce se izbea de lemn,obstacolul ce ne despartea.

Stiam ca ar putea sparge usa intr-o clipa,dar Edward pur si simplu nu ar fi facut-o.Pentru ca pacea era parte din el,era esential pentru el sa fie calm si senin.

-Bella,te rog…

Un flash back…Si eu ii cerusem sa nu plece,sa ramana.O,durere,in ce mai momente ne iubesti.

Am inchis ochii si am tras aer in piept.Apoi mi-am plimbat mana de-a lungul clantei,si am apasat-o.Un clic scurt m-a anuntat ca acum se cerea sa o trag.Bineinteles ca Edward nu o deschidea,ca nu impingea.Era numai decizia mea acum,intocmai asa cum atunci fusese doar al lui.

Am deschis usa dintr-o singura miscare si imaginea m-a izbit.Niciodata pana acum nu ma bucurasem in acest fel de beatitudinea sa.

-Bella…. aproape a gemut el.

Mana sa mi-a cuprins gatul si m-a apropiat instrinctiv.Doamne,cat de cald era cum.Ochii sai topaz ma topeau complet.Simteam zvacniri ale pieptului,in lipsa unei inimi reale.Nu puteam sa fiu sigura de nimic cu el aici.

Edward insa parea cuprins de o ciudata frenezie.Pe nesimtite,buzele i s-au lipit de buzele mele.O tornada de simturi m-a cuprins.

Mana mi-a alunecat pe spatele sau si l-am tras spre mine cu mai multa putere.Peticul de minte constienta de raul ce mi-l facuse fusese inlaturat de pe mintea mea tulbure.Nu ma puteam gandi decat la Edward.Edward al meu…

Doamne,cat imi lipsise.Sarutul era violent;un vartej de pasiune.Imi musca buzele,ii infinsesem degetele in gat.Era caldura pura,pentru a topi gheata ce se acumulase in 25 de ani.

Mainile mi s-au mutat in parul sau.Parul…ii adoram parul.Dezmierdandu-l,ma simteam in al noualea cer.Ma privea cu o tandrete iesita din comun.Nu intelegeam de ce o facea,dar nu imi pasa.

Mainile sale mi-au urmat exemplu,inclestandu-se in parul meu.Era atat de multe placere concentrata incat aproape durea.

Apoi cateva cuvinte m-au aruncat din paradis.

-Bella,te iubesc…a murmurat el.

Mintea mea se zbatea dureros.NU MA IUBEA PENTRU CA NU MA VROIA.NU MA VRUSESE VREODATA.Ma parasise atunci si durea mult prea tare pentru a imi permite sa risc din nou.

-Nu,am scancit eu.

Edward a inghetat.Trupul i s-a crispat brusc.

-Nu.Nu,nu!aproape ca tipam eu in dorinta de a-l face sa se retraga.

-Bella…

Au…Din nou suferinta lui se cumula cu suferinta lui.

I-am intors spatele si m-am indreptat cu pasi apasati spre ferestra ce dezvaluia izbucnirea finala a soarelui,intr-un amurg sublim,de final de toamna.Tremuram violent,si simteam impunsaturile amintirilor.

Exact ca atunci cand plecase…Ah…daca as mai fi putut plange…

Edward tacea.Stiam ca nu se clintise.Nu putea intelege contrastul dintre reactiile mele.

Trei pasi…L-am privit drept in ochii sai.Nu intelegea.Nici eu nu intelegeam.Dar nu il puteam lasa sa se chinuie.

Inca o data,el a primat in fata mea.

L-am cuprins in brate,iar capul meu i s-a sprijinit pe piept.El m-a sarutat pe frunte,iar eu am scancit.

-Ce s-a intamplat?

Dar ce nu se intamplase.Dumnezeule,chiar credea ca cei 25 de ani fusesera lipsiti de orice eveniment?

-Totul.Dar tu nu intelegi.

-Niciunul nu intelege.De asta suntem aici.

M-am retras din imbratisare.

-Nu suntem.Tu esti. Trebuie sa imi vorbesti?Te ascult,Edward Cullen.

Dar nu a spus nimic.Ochii i s-au rotit in jurul camerei,cautand parca un punct de sprijin.

Atunci cand a pornit cu pasi apasati spre unul din colturi,am realizat ca isi gasise un punct de sprijin:pianul.

Mai bine zis,pianina.Cu gratia ce il caracteriza,si-a sprijinit mainile pe clape,iar camera s-a umplut de un sir egal de suspinuri line.
https://letsdooldandgray.files.wordpress.com/2011/01/yiruma-kiss-the-rain.pdf

Era un cantec calm,plin de acorduri linistitoare.Era dulce,si ma misca profund.Era ireal de frumos,specific celui ce ma uimise cu felul sau de a ‘scrie’ muzica.

Era usor trist,dar suav.Ma usturau ochii.Inca o data doream sa plang,si in suflet mi se cuibarea un sentiment ciudat,ceva intre bucurie suprema si tristete de nedescris.Era frumos…Nu era usor de inteles ce descria…

Semana cu picaturile de ploaie pe o campie usor luminata,acel sunet neintrerupt…de beautitudine..

Apoi cantecul s-a stins lent…

-Cum se numeste?am murmurat eu stins.

-Nu are titlu..

-Nu…are?

-Nu.Nimic din aceasta lume inchisa nu i s-ar potrivi.Sa ii dau un nume ar fi imposibil…

-Dar..e asa de frumos…

-Da,este mult prea frumos.Este un cantec despre cel mai pur sentiment,ce apare doar o data in eternitate,durerea aducerii aminte a ceea ce a fost si a fost distrus…Este un cantec despre speranta.Intr-o lume goala,Bella,ne ramane doar speranta…

Ochii sai au sclipit dureros.Mi-am impreunat bratele in jurul sau,gandindu-ma la ceea ce spusese.In definitiv ramane doar speranta.Cum as putea strica acest moment spunand ca speranta mea a fost dezradacinata,calcata in picioare,distrusa…

Dar poate speranta naste speranta.Iar Edward este aici.Si Edward este speranta.